Distracție în familie: jocurile de altădată

Îți mai amintești anii lipsiți de griji ai copilăriei, cu soare zâmbitor în fiecare zi? Dar genunchii murdari, râsetele până la urechi și iarba verde gâdilându-ți tălpile goale? Anii aceia care trăiesc veșnic în sufletul tău. Atâtea jocuri care-ți ocupau timpul de dimineața până seara, asta atunci când nu îți ajutai părinții la treabă. Iar dacă nu erau destule jocuri inventai altele.
Mai știi care era jocul tău preferat în copilărie? Astăzi le poți povesti copiilor. Cele mai multe dintre ele le jucai afară, dar sunt câteva pe care le poți face și în casă. Îți mai amintești? Bunica noastră ne-a povestit câteva de dat mai departe copiilor și nepoților, mai ales acum când trebuie să stea mai mult timp în casă.

1, 2, 3, la perete stai

Îți sună mai cunoscut acest joc dacă îl numim „1, 2, 3 la perete stop”, „Încetul cu încetul” sau „Împărate luminate”? Oricum i-ai spune, se joacă la fel. Numărul minim de jucători este 3, dintre care o persoană este aleasă pentru a fi conducătorul sau împăratul, după caz. Conducătorul stă cu fața la perete și rostește o incantație: “1, 2, 3, la perete stai” sau “Încetul cu încetul se fabrică oțetul”. În timp ce conducătorul spune versul, în spatele lui, jucătorii, așezați în linie unul lângă altul la distanța agreată cu toată echipa, se deplasează spre cel care e cu fața la perete. Când acesta termină de spus incantația, se întoarce brusc, iar jucătorii trebuie să stea nemișcați. Cine este surprins mișcând este întors la linia de start. Cine atinge primul spatele conducătorului câștigă.

O altă variantă a acestui joc este “Împărate luminate” sau “Împărate împărate”. Se păstrează aceleași reguli de joc. Diferența este că jucătorii de la linia de start întreabă împăratul: “Împărate luminate, cât e ceasul în cetate?”. Împăratul răspunde, iar ceilalți trebuie să se deplaseze în unitățile alese de conducător: un pas de uriaș sau de elefant (un pas foarte mare), un pas de furnică (cât talpa unui picior), o mămăligă (o săritură înainte), un pas de rac (un pas înapoi), etc.

Ascunsa

Unii mai numesc jocul și „De-a v-ați ascunselea”, „Pititoarea”, „Pititea”, „Mijitea” sau altfel. Cel mai amuzant era să fie jucat afară. Găseai locuri care mai de care mai inventive pentru a te ascunde. Însă și în casă poți fi creativ.

Cum se joacă? O persoană este aleasă ca să fie „mijătorul” – adică se pune la perete cu ochii acoperiți și numără din 10 în 10 până la 500 sau 1000. De câte ori ajunge la o treaptă strigă tare (o sută, două sute) pentru a anunța ceilalți jucători cât timp mai iau.

În acest timp toți participanții se ascund. Când numărătoarea s-a terminat, „mijătorul” începe căutarea, iar când vede pe cineva fuge la locul în care a mijit și spune „1, 2, 3 numele persoanei văzute”. Cei ascunși trebuie să încerce să ajungă la locul de mijit înaintea celui care caută și să își spună numele pentru a se salva: „1, 2, 3 numele tău”.

Dacă ultima persoana ascunsă reușește să se salveze, toți jucătorii scapă, iar căutătorul mijește din nou. Dacă nu se salvează, prima persoană găsită va fi „mijătorul”.

Baba oarba

Mai întâi stabiliți un perimetru în care să faceți jocul și din care să nu ieșiți. Apoi alegeți o persoană care să fie „Baba”. Aceasta trebuie legată la ochi astfel încât să nu vadă nimic, apoi învârtită de trei ori. Ea trebuie să îi prindă pe ceilalți jucători și să ghicească pe cine a prins. Dacă ghicește, persoana prinsă devine „Baba”. În caz contrar continuă până ghicește. Jucătorii pot scoate diverse sunete sau chiar să o atingă pe „Baba” pentru a o induce în eroare.

Mațele încurcate

„Mațele încurcate” sau „Ițele încâlcite” sigur l-ai jucat măcar o dată în copilărie. Se vor auzi mulți de „aau” și multe râsete. Pentru început se alege o persoană care să stea cu fața la perete. Restul jucătorilor se așază în cerc și se prind de mâini. Apoi încep literalmente să se încâlcească, dar fără să își dea drumul la mâini. Unul trece pe sub mâini, unul pe deasupra, altul se răsucește și așa mai departe. Când sunt gata, anunță, iar persoana care a stat la perete cu ochii acoperiți trebuie acum să descurce „mațele”, tot fără să desprindă mâinile.

Nasturele

Jocul acesta poate fi considerat strămoșul fidget spinner-ului de astăzi. Copiii sau nepoții tăi știu sigur cum să învârtă fidget spinner-ul între degetul mare și arătător. Dar cum era înainte doar cu o sfoară și un nasture? Se alege un nasture mai măricel și o ață suficient de rezistentă pe care o treci printr-un orificiu al nasturelui, de la stânga la dreapta, apoi prin al doilea orificiu al nasturelui, de la dreapta la stânga. Leagă ața la capete. Poziționează nasturele în mijloc, apucă ața de capete și începe să învârți. Asigură-te că sfoara are o lungime potrivită, altfel intră și nasul în joc.

Telefonul fără fir

La acest joc hohotele de râs sunt garantate. Jucătorii se așază în linie sau în cerc. Primul îi spune celui de-al doilea un cuvânt în șoaptă, la ureche, fără să audă ceilalți. Al doilea spune mai departe către al treilea ce a înțeles și tot așa până cuvântul ajunge la ultimul din linie. Acesta spune tare ce a înțeles. Sigur nu va fi exact cuvântul de la care s-a pornit. Amuzamentul stă în stâlcitul cuvintelor. Prin rotație, toți jucătorii vor fi primii care spun un cuvânt și ultimii.

Numărători

Mai știi cum stăteau copiii doi câte doi bătând din palme și cântând cu veselie? Acesta este jocul „Numărători”. Un cântecel ritmat spus de ambele persoane deodată în timp ce bat din palme într-un anume fel, sar într-un picior sau se învârt.

Bunica știe și acum pe de rost Oceanul Pacific:
„Din oceanul Pacific
A ieșit un pește mic.
Și pe coada lui scria:
Ieși afară dum-nea-ta.”

Ai de unde alege! Distracție plăcută cu toată familia!