Ce să le oferi colindătorilor

Obiceiul colindului și al urăturilor există la noi din vremuri îndepărtate și reprezintă expresia credințelor populare. În Ajun de Crăciun și de Anul Nou, copiii pornesc din casă în casă, aducând bucurie celor ce îi primesc. Străzile forfotesc de viață, iar oamenii așteaptă cu porțile deschise să primească colindătorii.

Sărbătorile de iarnă au tradiții specifice, cele de Crăciun fiind diferite de cele de Anul Nou. Gazdele primesc cu brațele deschise urătorii și colindătorii pe care îi servesc cu fel și fel de bunătăți.

Iată câteva idei cu care ai putea să îi întâmpini.

De Crăciun
De la Bunica noastră știm ce primeau colindătorii când străbăteau întreg satul, dar astăzi obiceiurile s-au mai schimbat. Totuși, aceștia sunt în continuare așteptați cu bucurie, iar gazdele îi întâmpină cu bunătăți gătite special pentru ei.

La sat, femeile mai pregătesc încă mere coapte și colaci calzi să împartă colindătorilor. Mirosul lor dulce și proaspăt de pâine caldă umple casa și năvălește peste micii cântăreți când sunt primiți. Din casele gospodinelor se strecoară arome intense de scorțișoară și lămâie folosite la prepararea checurilor și a biscuiților pe care îi împart colindătorilor. Micuții abia așteaptă să se înfrupte din prăjituri delicioase pudrate cu zahăr fin sau cozonaci aromați și pufoși. Pregătește-le un platou cu bunătăți, ai să le vezi sclipirile de bucurie în ochi.

Bunicile așteaptă și ele cu drag să le calce vreun colindător pragul. Masa e plină cu covrigi calzi și plăcinte aburinde, iar coșul este doldora cu nuci. Poarta lor e deschisă mereu pentru cetele de colindători, iar gazdele care nu îi primesc, se spune că vor avea ghinion tot anul.

În curțile oamenilor răsună versuri vechi, cântate cu însuflețire: „Am plecat să colindăm/Domn, Domn să-nălțăm!/Când boierii nu-s acasă/Domn, Domn să-nălțăm!” sau „O ce veste minunată/În Betleem ni s-arată”.

De Anul Nou
De Anul Nou, alaiurile de urători aduc noroc, sănătate și bucurie în fiecare casă în care intră. Clopoței, tobe și cârâitori răsună pe străzi. Cu mic, cu mare, copiii merg cu “Plugușorul” și “Sorcova” aducând în gospodăriile oamenilor prosperitate și belșug. În ultima zi din an, după lăsarea serii, copii și adulți mascați umblă cu capra și cu ursul. Merg în grupuri mari și joacă adevărate scenete în casele oamenilor. Umblatul cu ursul este specific zonei Moldovei, iar vechile tradiții spun că acest obicei purifică și fertilizează solul pentru noul an.

Gazdele obișnuiau în trecut să ofere urătorilor colaci, fructe sau chiar cârnați și vin adulților. Bucuria colindătorilor e mare și când primesc bani, aceasta fiind răsplata mult așteptată de alaiurile care străbat străzile în lung și-n lat pe un ger aspru. Până seara tâziu sau chiar până în zorii noului an, se aud urări de bine la casele gospodarilor: “Anul Nou ne-aduce noua/Timp mai bun si viata noua/Anul Nou o sa ne fie/Inceput de veselie”.

Chiar dacă astăzi se observă o tendință de îndepărtare de tradiții, colindele și urătorii n-au dispărut, iar banii sunt adesea însoțiți de bunătăți pregătite cu dragoste în casă. Îți amintești de copilărie când umblai și tu cu colinda și te-ntorceai acasă cu tolba plină? Care erau darurile tale preferate?